„Asa sa ramana parapantismul romanesc ! ” – o ruga rostita de o voce pe un ton solemn a rasunat in linistea zborului in statiile radio a aprox. 100 de parapantisti aflati in aer. A fost un moment mai inaltator decat altitudinea la care ne ridicase termica. A fost un 1 mai de neuitat la Rimetea, cand toti zburatorii au fost uniti intr-o constiinta colectiva de acea dorinta spusa prin statie.
Pentru publicul larg, zborul cu parapanta consta in a te da cu o sanie cu aripi din varful dealului pana jos. In realitate, parapantismul e un joc mult mai complex. E o combinatie de joc first person si joc de strategie – cu acea privire de ansamblu. Pilotul e si general si soldat in acelasi timp. Pentru un zbor reusit, trebuie procesati urmatorii parametri: directia si intensitatea vantului, gradientul termic al atmosferei si determinarea gradului de instabilitate, durata zilei, unghiul de incidenta al soarelui, nebulozitatea, textura terenului, unghiul de inclinatie si orientarea pantei, culoarea terenului, etc.
In felul acesta se creeaza o tabla de sah pe tavanul de nori, si alta pe podeaua reliefului. Seamana si cu un minesweeper tridimensional in care trebuie sa eviti zonele de descendenta. Se creeaza astfel un labirint cu pereti si lifturi invizibile dar previzibile.
„Daca esti slab, prefa-te puternic, daca esti puternic, prefa-te slab. ”
Sun Tzu – Arta razboiului.
Intr-o lume in care se promoveaza histrionismul extrem, bluff-ul penibil, lauda cu blana ursului din padure, extrovertirea pana la etalarea oricarei intimitati, parada succeselor anodine, exhibarea oricarei pulsiuni, regula lui Sun Tzu ramane arma cea mai feroce pentru un om cu adevarat puternic.
Elementul surpriza asigura un succes facil care explodeaza in fata celor care isi subestimeaza adversarul. Ce poate fi mai savuros decat contemplarea uimirii de pe fata invinsilor?
E o fina arta sa fii low profile, under the radar, umbra, fantoma, sa pari inofensiv, si sa iesi din vizuina doar sa dai decisiva.
Over confidence-ul american, mentalitatea de Goliat, de Icar, de Trump, marseaza pe o propaganda agresiva, patetica si previzibila care va asigura aterizarea in bot a superhero wannabes. Desi toti stiu ca aparentele inseala, majoritatea cad in capcana de fiecare data.
In actuala lume hollywoodiana, cine mai are curajul si inteligenta sa isi construiasca o imagine de „slab” ?
Un zbor la dinamica, pe luna plina – o experienta la limita realitatii.
Eram pironit la 600 metri, la 100 metri deasupra ruinelor cetatii, de un vant de 10 m/s. Umbrele lungi si fantomatice ale ruinelor au disparut dupa apus. Perioada de suprapunere intre apusul soarelui si urcarea lunii a fost un crepuscul spectaculos vazut de deasupra cetatii. In aer era lumina dar solul era intunecat. Pluteam deasupra intunericului. Apoi solul a dobandit o culoare pala, luminat parca de o lumanare.
Singura diferenta intre vis si realitate a facut-o presiunea aerului rece pe fata, si suieratului vantului. O senzatie ciudata era ca puteam vedea vag aripa, dar nu si suspantele.
Dupa o ora petrecuta ca agatat intr-un cuier invizibil, am atins cu talpile pamantul. Am redevenit om.
Nu putini sunt pacientii din mediul rural, care in prima instanta se adreseaza preotului. Ulterior, daca problema nu se rezolva, apeleaza la vrajitoarea satului. Daca cei doi agenti ai fortelor supranaturale
dau gres, atunci se indreapta catre medic. Deci bolnavul e dispus sa negocieze si cu forta binelui si cu cea a raului, dar in final apeleaza la un biet muritor fara nici o superputere, dar cu multi ani de scoala.
Desi de la medic primeste un ajutor real, se intoarce la vrajitoare sau la popa sa le afle parerea. Daca nevoia de sacru si magie a pacientului e asa de puternica, cred ca medicii (in special psihiatrii) ar fi bine sa profeseze intr-o camera intunecata, cu oglinzi , fum si multe statuete. Lumina stiintei nu ofera aceeasi credibilitate ca si misterul beznei din jurul vrajitoarei. Dionisos inca e mai puternic decat Apollo. Se pare ca mii de ani de progres stiintific nu au putut extirpa din om arhetipul medicului vrajitor.
Cronos devorandu-si copiii - Francisco de Goya
Specialistilor in chirurgie plastica si estetica le-a scapat un aspect comercial din ecuatie: operatiile de imbatranire pentru tinerii medici specialisti. Operatia ar fi una atipica, dar normala pentru niste clienti atipici. Accentuarea ridurilor, albirea si rarirea parului, o barba, niste ochelari cu dioptrii zero, etc… par solutii rezonabile in fata prejudecatilor sociale.
Situatia in cazul medicilor e una neobisnuita. Sunt scolari pana la 30 de ani, cu carnet de note, cu un dom’ profesor la care ii dau raportul, si cu examene. Paradoxul vine dupa examenul de specialitate: brusc, din cel mai batran elev, devii un doctor PREA tanar.
Cantaretii si sportivii au depasit pana la 30 de ani punctul de maxim al carierei. Ar apela la orice sa ramana tineri in ochii publicului. Dar la medici e exact invers. La varsta asta, abia scot capul din apa si isi incep cariera. Pacientii ii vor batrani, daca se poate chiar inainte de pensie. Asta reprezinta pentru ei dovada ca X e un doctor bun: varsta > 60 ani. Creditul si respectul li se acorda din oficiu. Competenta nu pare sa fie printre criterii.
Daca asociem 2 parametri – varsta si inteligenta, rezulta 4 permutari posibile. Printre acestea, e si urmatoarea: tanar inteligent si batran prost. Cred ca situatia e frecvent intalnita. Mi se va raspunde: Batranii sunt intelepti, fiindca au multa experienta. Oscar Wilde spunea: „Experienţa este numele pe care fiecare îl dă greşelilor sale.” Inteligenta e cea care prevede, e cea care sare direct la rezultatul corect (a priori), pe deasupra depozitului imens de „trial and error” pe care il detine „batranul intelept”, si nu e conditionata de varsta.
In inconstientul colectiv, reprezentarea medicului se suprapune peste arhetipul batranului intelept/vrajitor, descris de Jung. Probabil ca imaginea seamana cu portretul lui DaVinci, sau a unui zeu olimpian. Dar sa nu uitam ca desi batranul Cronos si-a devorat 5 copii, al 6-lea – Zeus, salvat de mama, a reusit sa il invinga. Deci, tanarul medic specialist, fara operatia de imbatranire, ar avea 16.6% sanse de succes. 🙂
Momentan, abordarea psihiatrica e una mecanicist-determinista. Conform teoriei vulnerabilitate -stress (Zubin), totul se reduce in final la lozul pe care il tragi la nastere: bagaj genetic, familie, pozitie sociala, etc… peste care se suprapun „surprizele” vietii.
Vizavi de importanta genelor si mediului, Nietzsche a pariat pe superioritatea dobandita genetic (loz castigator la nastere), Adler pe hipercompensarea handicapului (poti juca bine si o mana proasta).
Conceptul de liber arbitru a fost inventat ca sa poata exista conceptul de VINA. Si cel de vina– ca omul sa isi poata explica niste fenomene, intr-un mod egocentrist si arogant, pentru a-i controla pe cei din jur, sau pentru a avea pretext pentru razbunare. Cand intelegi mecanismele si inevitabilitatea actiunilor, nu mai poti condamna, si conceptul de vina se dizolva.
Vina este doar carligul pescarului in carnea victimei. E unul dintre cele mai folosite mecanisme de manipulare: cere-i cuiva imposibilul, apoi convinge-l ca e de vina pentru esec. Si ti-e dator. Mecanismul acesta nu functioneaza la psihopatul antisocial, care nu poate simti sentimentul de vina si nu isi modifica comportamentul nici in urma pedepselor. El intotdeauna arunca vina asupra victimei.
Grecii antici au avut intelepciunea resemnarii si acceptarii destinului. Omul actual se imbata cu aroganta liberului arbitru. Poti accelera pe calea ferata, poti avea senzatia ca esti in control, dar macazele sunt deja presetate.
Alegerea nu exista. Structura particulara de personalitate determina un comportament calculabil si previzibil. Echipamentul de start e dat de hazard, iar apoi totul trece printr-un mecanism de rotite dintate din care nu e scapare.
Sclavii zarului ?
Buna ziua domnu psiholog !
Nu sunt psiholog, sunt medic psihiatru.
Ma scuzati domnu doctor psiholog.
Am auzit ca te dai cu parasuta.
Nu e parasuta, e parapanta.
Aaaaaaaaaaa….ok. Si nu ti-e frica sa sari cu parasuta aia?
Par glume, dar dupa ce devin un tipar care se repeta la nesfarsit, incercarile de a mai explica diferentele devin futile. Si chiar daca le sunt explicate, oamenii devin parca si mai nedumeriti decat inainte. Evit sa mai pomenesc ceva de job sau de hobby. Sau poate cel mai bine e: Sunt psiholog si mai sar si cu parasuta din cand in cand. 🙂 Poate asa, nu vor mai fi confuzii.
Chiar asa nepopulare sunt psihiatria si zborul cu parapanta? Evit sa introduc un sondaj. 😀
Sa nu aflati cu ce se mananca psihiatria, dar sa gustati din zborul cu parapanta !
Nascuta din aburii halucinogenelor preparate de samani si ucisa public de penita filosofilor atei, religia a ramas paiul preferat al inecatului.
E cu siguranta cea mai veche meserie din lume, de cand cel bolnav oferea totul vraciului, pentru a-l determina pe zeu sa ii prelungeasca viata. Si fiindca nu putea, vraciul a inventat un tertip: doar corpul moare, dar sufletul traieste vesnic.
In sistemul religios, vanzatorul(de la saman la preot,pastor,etc) isi etaleaza marfa in rafturile farmaciei spirituale: speranta goala, anxiolitic pentru frica de moarte, sentimentul apartenentei si acceptarii, protectia divina, dreptatea (dupa moarte), strategia de coping pentru orice impas existential („Asa a vrut Divinitatea”), pretextul pentru orice atrocitate, valorizarea si impunerea oricarei legi („Zeul a zis!”). Vanzatorul a evoluat. Vrajitoarea si-a luat straie de popa si a inceput sa scrie. Si superstitia a devenit religie.
Targetul REligiei e reprezentat de 3 mari categorii: indoctrinatii de mici(acei brainwashed care ruleaza aplicatia in bucla fara sa fi avut vreodata o indoiala), cei disperati (bolnavi, saraci, batrani) si naivii.
REligia plaseaza omul din start la minus. Omul e vesnic dator. Mereu vinovat. Natura lui e chipurile pervertita, iar religia propune si ofera iluzia schimbarii neschimbabilului: lupul ar putea deveni oaie – contra cost bineinteles.
Religiozitatea unui popor variaza invers proportional cu nivelul sau de trai. In Romania, lumea inca se bate pentru a lua apa sfintita sau a atinge moastele, oamenii se lasa calcati in picioare – la propriu- de un popa pentru vindecarea oricarei boli. Sigur suntem in 2012?
Cum poti institutionaliza si fiscaliza credinta? Si asta dupa ce ai introdus-o in puscaria doctrinei ?
Eu unul, nu vad legatura dintre Divinitate si religie.
Cat timp ii vom mai da REload?
Recomandare: The sunset limited. http://www.imdb.com/title/tt1510938/?ref_=nv_sr_1
1jackdaw 