O forma de autosugestie extrem de apreciata, la fel ca si religia, e cea a „sangelui”.
S-ar schimba cu ceva sentimentele pentru parinti, daca am afla ca am fost adoptati?
Ar aparea brusc niste sentimente de iubire pentru niste straini despre care am afla ca ne sunt parinti biologici ?
Iubirea pentru „acelasi sange”, la fel ca si respectul din oficiu, sau credinta oarba sunt doar niste aberatii culturale, niste bug-uri ramase dintr-un soft primitiv, care ni se uploadeaza in copilarie.
Cand vrei sa anulezi un individ, il introduci intr-un sir. Ii reduci optiunile, si il transformi in oaie. Cea mai buna analogie e cea a liniei statice din avion. Nu mai e timp de gandire, nu mai e timp de ezitare, nu mai existi ca vointa. S-a aprins becul verde, cel din fata ta a sarit, urmezi tu. ACUM. Nu bloca pe cei din spatele tau. Totul e CONTRA CRONOMETRU. ACUM!!
Societatea are grija sa ne ordoneze pe siruri si coloane. Ne reduce gradele de libertate asemeni pieselor de pe o tabla de GO. Si mai porneste si un cronometru, ca sa elimine orice lant logic. GO !
Va garantez ca lucrurile ar decurge la fel si daca cei din sir nu ar avea parasuta, odata ce sirul s-a pus in miscare.
Treceam cu un prieten pe langa catedrala din Timisoara.
– Uite ce de popi in masina asta !!!
– Nu sunt popi, sunt cei din Negura Bunget ! (trupa de etno-black metal). =)))
A urmat o repriza sanatoasa de ras. Ulterior a devenit subiect de meditatie. Popii si rockerii ca stereotipuri sunt ca 2 echipe de fotbal rivale in acelasi echipament. Cantitatea mare de par, uniforma neagra si apetitul pentru alcool ii fac usor de confundat. Chiar si unele vicii se suprapun. Doar ca rockerii le afiseaza, iar popii le ascund. Rockerii se revolta cu inocenta impotriva abuzului autoritatilor ipocrite, iar popii (majoritatea covarsitoare), farisei absoluti, predica binecuvantarea saraciei din vintrele balonizate.
Daca joci o piesa de teatru cu mesaj anticrestin inseamna ca esti satanist? Sau doar actor pentru un target de adolescenti teribilisti ?
Va intreb care e „satanistul”: cel care face headbanging si se imbata la concerte sau onorabilul cu sutana care arunca cu anatheme mai ceva ca un ninja stelute ?
Nu o sa uit replica unui pacient agitat si delirant, adus in urgenta cu salvarea, in momentul in care i s-a propus internarea : „Mai bine ajung la puscarie decat la nebuni. ”
Si avea dreptate. Stigmatul de „nebun” e mai rau decat cel de puscarias in societatea romaneasca actuala. Discrediteaza pacientul si lasa loc unor abuzuri colosale din partea societatii. Tulburarea psihica, cea mai stigmatizata tulburare intr-o tara de ev mediu, inca poarta in ea pedeapsa divina. Prezumtia ca boala psihica e netratabila se datoreaza inertiei ignorantei la nivel de masa.
Daca mergi la psihiatru nu inseamna ca esti „nebun”, dupa cum daca nu mergi la psihiatru nu inseamna ca esti normal. Dar logica elementara scapa rotitelor mentalului colectiv, care nu gandeste ci doar actioneaza pe baza unor sabloane predefinite. Explicatia psihiatrica actuala e ca loteria genetica se intrepatrunde cu loteria stressorilor externi, si in unele cazuri poate rezulta boala.
Aceeasi societate care isi plateste medicii pentru a-i trata pe cei bolnavi, are grija ulterior sa anuleze efectul tratamentului.
Asa cum nu am uitat reactia acelui pacient, nu am uitat nici episodul din Twilight Zone, care exprima in doar 9 minute teroarea de a ajunge un outkast.
Parapanta a facut zborul accesibil tuturor. Combinatie intre parasuta si planor, parapanta s-a impus rapid prin trasatura ei definitorie: portabilitate. Un echipament de zbor ultrausor a ajuns sa cantareasca sub 3 kg.
„Simplitatea este complexitatea rezolvată.” (Constantin Brâncuşi)
In 1965, Barish a inventat „the sailwing”, aripa flexibila cu o singura suprafata. Ulterior parapanta a evoluat pe baza inventiei lui Domina Jalbert – „parafoil” cu 2 suprafete, accentul fiind pus pe cresterea performantei. In 2012, s-a „reeditat” ideea lui Barish – parapanta minimalista (deci geniala) – ca o sculptura de Brancusi. Comparatia nu e doar la figurat, ci si la propriu.
Brancusi – Cocosul
Single foil wing – profile
De la „joaca” cu zmeul a unor ingineri de aeronautica la „zborul” unor parasutisti care au ales muntele in locul avionului a fost o cale scurta. Revenirea la simplitate – o cale lunga.
Daca ar fi sa acceptam: 1. existenta sufletului, 2. liberul arbitru, 3.creatorul este corect, atunci se naste o intrebare:
Va amintiti sa fi „semnat” acest disclaimer inainte de intrupare?
Orice Creator inteligent ar fi stiut, asa cum stie si sistemul de justitie, ca in ping pong-ul cu VINA poti fi castigator fara efort printr-un disclaimer bine redactat impins in jumatatea celuilalt.
Fara acest disclaimer, creatul nu are de ce sa isi asume nici o actiune compensatorie pentru a indeplini vointa creatorului.
Avand in vedere ca identitatea e data in cea mai mare masura de memorie, rezulta ca in cazul unei „amnezii post intrupare”, nu ni se poate cere sa respectam si sa actionam pe baza contractul uitat.
1jackdaw 