Fiecare isi justifica intr-un mod cat mai inteligent si elegant cu putinta modul sau de a fi, recte structura particulara a personalitatii. Se pleaca invers, de la efect catre cauza. Dupa care, ii indeamna si pe cei din jur sa ii urmeze exemplul. Cronologic, acesti oameni sunt inteleptii din Sfatul batranilor, scriitorii, intemeietorii de religie, trainerii motivationali care ofera un panaceu, un tipar de comportament, pe care ar trebui sa il urmeze toti. E ca si cum tura ii recomanda calului sa se miste pe coloane orizontale/verticale.
De asta, cartile/ versurile unui album muzical / piesele de teatru / filmele folosesc doar la decriptarea biografiei si a structurii de personalitate a autorului si nicidecum la adoptarea unei filosofii de viata.
Un exemplu e Kafka, care datorita unei copilarii marcate de un tata narcisic care il pedepsea indiferent de rezultate, a ramas marcat de tirania absurdului, traire redata magistral in toata opera lui.
Structura particulara devine o strategie in sine si fiecare sistem politic si/sau religie avantajeaza un anumit tip de structura / piesa.
Keep on giving advices, I’m diagnosing you.
Etichete:kafka, panaceu, polologhie, structura de personalitate
