In Tm, locuiesc in zona DACIA,
Ce are in comun Burebista cu zborul ???
And the answer is :
„Practicantii de sporturi aeronautice sunt dependenti de adrenalina.”
Acest „adrenaline junkie” e o sintagma eronata, ca multe altele. Euforia nu provine de la adrenalina ( care da anxietate extrema = neplacere), asa cum placerea masochistului nu provine din durere, ci din eliberarea de ea. Corect ar fi „endorphine junkie”. You’re praising the wrong God !! =))
Dupa adrenalina, vin imediat endorfinele, care pregatesc organismul pentru o posibila durere datorita ranirii in cazul unei situatii periculoase. Pe langa efectul analgezic intens au si un efect euforic.
Acest mit mai e infirmat si de faptul ca exista zburatori care zboara pentru placerea de a zbura, nu din ratiuni masochiste de provocare a placerii. 🙂
Un zbor la dinamica, pe luna plina – o experienta la limita realitatii.
Eram pironit la 600 metri, la 100 metri deasupra ruinelor cetatii, de un vant de 10 m/s. Umbrele lungi si fantomatice ale ruinelor au disparut dupa apus. Perioada de suprapunere intre apusul soarelui si urcarea lunii a fost un crepuscul spectaculos vazut de deasupra cetatii. In aer era lumina dar solul era intunecat. Pluteam deasupra intunericului. Apoi solul a dobandit o culoare pala, luminat parca de o lumanare.
Singura diferenta intre vis si realitate a facut-o presiunea aerului rece pe fata, si suieratului vantului. O senzatie ciudata era ca puteam vedea vag aripa, dar nu si suspantele.
Dupa o ora petrecuta ca agatat intr-un cuier invizibil, am atins cu talpile pamantul. Am redevenit om.
