Dincolo de existenta Entropiei – Marele Amortizor, mai putem intui prezenta altei forte universale, de tip murphyan, care nu doar amortizeaza ci tinde catre rau.
Astfel, la intrebari banale, interlocutorul poate raspunde doar neutru, sau evaziv ca sa evite declansarea unui mecanism distructiv – avand verbalizarea ca trigger.
Cum iti merge? Cum stai cu sanatatea? Cum merge serviciul? Cum stai cu dragostea?
Raspunsul : „E bine.” declanseaza mecanismul compensator si in viitorul apropiat urmeaza nenorocirea.
Exemple: ” Titanic – the unsinkable ship” ;
Clem Sohn – parasutist care se numara printre inventatorii wingsuit-ului – a declarat inaintea saltului care avea sa ii fie fatal, urmatoarele: „I feel as safe as you would in your grandmother’s kitchen”.
Raspunsul : „E rau.” declanseaza implinirea afirmatiei, pe principiul : „Nemultumitului i se ia darul.”
Situatiile de mai sus nu reprezinta o exceptie ci regula. Faptul ca majoritatea o neaga, de frica responsabilizarii si imputarii esecului, e specific naturii umane.
„Tacerea e de aur.” capata si un alt inteles.
Deci, cum va merge azi ? 🙂
1jackdaw 