#drjekyllandmrhyde
#drcaligari
#drmabuse
#mrdoctordevildoll
E fascinant sa vezi cum unii gradinari incearca sa vanda castraveti altor gradinari. Cam asa sunt psihiatrii cu structura / tulburare de personalitate ( in special din clusterul B ) care incearca sa isi impresioneze / intimideze colegii, care le citesc structura din reflex. Aceasta sceneta se joaca la infinit in spitalele de stat. E ca si cum incerci sa bluffezi cu cartile pe fata. Stii ca stim ! Si totusi iti joci rolul, previzibil pentru toti. Lipsesc popcornu si chipsurile. Doar ca la final, nu merita aplauze, ci rosii si oua, fiindca sunt plictisitori. In psihiatrie, e o vorba: „Structura bate boala.” Se pare ca structura bate si inteligenta si educatia.
As adauga la versurile lui Deceneu :
„La fel cum nu impresionezi frizeru cu frizura
Nu intimidezi Cezarul cu cenzura”
Nici psihiatrul cu structura !
„Am mai fost la un PSIHASTRU inainte.”
„Da-mi 100 de lei si iti raspund la toate intrebarile.” (o pacienta cu dementa moderata la o repetare de MMSE)
„Am primit halogene din alea………picaturi….halucinogene……..haloperidol.”
„Am mai luat depresive inainte ! ”
Psihiatria nu e doar intersectia medicinii cu arta, ci si specialitatea in care nu te poti plictisi. E singura ramura medicala care te ajuta in viata sociala de zi cu zi, luminandu-ti calea prin labirintul pieselor de sah umane. Dauneaza grav idealismului si sansei de a fi surprins.
Oamenii sunt piese de sah. E de preferat „sa privim tabla de sus”, nu de la nivelul pieselor, unde toti cei care sunt diferiti de noi sunt „nebuni”.
Manifestari ale principalelor structuri particulare / tulburari de personalitate – in lumea parapantistilor
Nota 1: Multi dintre voi vor inchide ochii in fata acestei oglinzi, dar in schimb, ii vor identifica cu precizie pe colegii de zbor. =))
Nota 2: Tulburarile de mai jos pot fi gasite in Clasificarea Internationala a Maladiilor la codul F60, descrise succint. <http://apps.who.int/classifications/icd10/browse/2010/en#/F60-F69>
Aceste caricaturi comportamentale nu se vor schimba indiferent de feedback, ramanand constante de-a lungul vietii, fiind previzibile si patologice. Pot exista si in combinatie . Nu au legatura cu inteligenta, nivelul de educatie sau experienta.
Se excepteaza comportamentele platite.
ENJOY !
A. BIZARI / EXCENTRICI
1.Paranoidul
La panta.
Considera ca vremea s-a stricat fiindca a venit el la panta. E mereu suspicios, in defensiva. Ii dispretuieste pe colegii de zbor, pe care ii considera prosti in comparatie cu el. E megaloman. Are impresia ca plateste prea mult la benzina (comparativ cu colegii), si ca ceilalti, care isi intind aripa inaintea lui nu il respecta. Nu gusta glumele, fiindca toate i se par aluzii sau misto-uri la adresa lui. Creeaza cearta pe o raza de 30 metri in jurul lui. E ranchiunos, si le scoate ochii celorlalti si dupa ani de zile de la un eveniment. Considera ca doar el are dreptate. La competitii se cearta intotdeauna cu arbitrul sustinand ca e prejudiciat.
In aer.
Urla la colegii care nu respecta regula la panta. Ii tine minte, si la aterizare le zice „cateva”.
Are impresia ca toti ii intorc in fata, si ca sunt vorbiti sa il sicaneze. Daca e credincios, se simte nedreptatit pana si de Cel de sus, daca altii au prins termice mai tari, si/sau le-au exploatat mai bine decat el. Zboara in asa fel, incat sa hipercompenseze frustrari familiale si profesionale, si complexe legate de aspectul fizic sau dotarea intelectuala.
2.Schizoidul
Intruchiparea apolinicului, a luceafarului „nemuritor si rece”, schizoidul poate fi gasit in special in latura teoretica, in inginerie si design, nefiind prea interesat de latura dionisiaca a acestui sport.
B. TEATRALI
3.Histrionicul
La panta.
E „vedeta” pantei. Face totul doar ca sa impresioneze. Are gura mare, se lauda non stop cu altitudini si distante, mai ceva ca pescarii. Zboara aripi C, D sau competitie, chiar daca sunt palarii prea mari pentru el. Se lauda cu fracturile mai ceva ca manelistii cu banii. Se lauda chiar si cu descendentele.
E vampir de atentie. E hiperexpresiv, si infloreste orice poveste. Daca cineva nu ii cade in mrejele manipularii, automat face pe victima. E „princess or victim” doar pentru a fi in centrul atentiei. Are grija sa isi formeze o trupa de „umbre”, intre care sa poata straluci. E imatur emotional, si daca cei din jur nu danseaza cum canta el, „se da cu fundul de pamant”. Noroc ca seleta are protectie 🙂
Daca nu reuseste sa epateze la panta, atunci se va evidentia pe retelele sociale sau pe forumuri unde e extrem de activ, cu textul: „pentru binele parapantistilor”, si alte pretexte sforaitoare.
Sare sa te ajute cu chestii de care nu ai nevoie, pentru ca indatorandu-te, sa iti poata cere un test cu aripa TA mai tarziu. E carismatic, jovial, in special cand are un interes. Asa cum se profita de termice in aer, asa se profita de aducatori la panta/recuperatori la sol. Histrionicul e maestru la asta.
In aer.
Zboara sa fie remarcat. Daca nu sunt spectatori, ii trece cheful de zbor. Sau totusi…..baga un zbor, pentru ca diseara va iesi la adunat like-uri pe facebook cu zborul lui „magnific”. Dar la aterizare nu ar strica sa fie ceva potentiali admiratori, sa le arate vreo manevra. Pentru el, parapantismul e doar mijlocul prin care vrea sa iasa in evidenta. Se lauda in special la prietenii nezburatori, pe care ii poate impresiona usor.
4.Instabilul-emotional – Borderline-ul
La panta.
E energic, mereu nerabdator, nu asteapta o declansare mai puternica, ci pleaca la noroc, preferand sa mai urce odata daca nu ii iese.
E dintr-o bucata: „Ce-i in gusa si–n capusa.” Prima data face, si apoi gandeste. Nu are rabdare sa citeasca despre zbor, ci invata din experienta. In orice conversatie, e Gica Contra. E rebelul fara cauza. E extrem de direct, jignind interlocutorii, sau chiar agresandu-i, ulterior regretand. Injura cand i se agata crengi in suspante, sau cand nu ii iese gonflajul. I se schimba starea de spirit intre 2 declansari. Ii mobilizeaza pe toti sa decoleze alaturi de el, desi conditia e mai tare. In colegii de zbor vede prieteni sau dusmani, statut care se poate transforma rapid. Fracturile ii confirma ca e un dur, si are experienta bogata. Schimba mereu aripa, fiindca se plictiseste repede.
In aer.
Cauta cu lumanarea senzatii noi si tari. E cel mai curajos. Zborul e pentru el doar un mod prin care se revolta fata de toate acele „safety norms” ale societatii cu care l-au plictisit parintii si profesorii. Nu zborul il atrage, ci riscul asociat cu el.
5.Antisocialul
La panta.
Calca cu placere pe suspantele altora. Incearca sa castige bani din tepe – gen: vanzarea unei aripi de competitie veche de 15 ani, unui incepator. E nerabdator, nu rezista nici la cea mai mica frustrare, si sare cu gura sau cu pumnul. Intotdeauna da vina pe propria-i victima. Isi face usor prieteni, si ii pierde la fel de usor, administrand tepe pe banda rulanta. Simte placere cand altul apomizeaza si abia asteapta sa il ia la misto. Cauta mereu tinte usoare si rade de incepatori.
In aer.
Nu respecta regulile la panta si joaca Chicken cu ceilalti. Dispretuieste orice fel de reguli. Se compara si concureaza doar cu cei slabi, niciodata cu cei de minim acelasi nivel cu el. Intra intre ceilalti zburatori, ca bila in popice, si se amuza copios. Spiraleaza in sens invers fata de ceilalti. Nu are limita la bluffing nici cand e vorba de conditia meteo. Nu e capabil sa simta frica, deci nu invata din accidente, si risca sa devina colectionar de placute, suruburi, si tije.
* La borderline si antisocial se pot observa in proportie covarsitoare tatuaje cu parapante, vulturi, etc.
C. ANXIOSI
6.Anancastul (tulburarea de personalitate obsesiv compulsiva)
La panta.
E intelectualul pantei. A citit N manuale, stie statistica, e expert in teorie. E excesiv de constiincios, si verifica totul de cel putin 3 ori. Stie toti parametri de la N aripi. Citeste 20 de review-uri inainte sa isi cumpere o aripa. Il intereseaza cifrele, si eficienta. Colectioneaza compulsiv tot ce tine de zbor. E incapatanat, si extrem de zgarcit, adunand bani pentru situatii neprevazute. Are N kit-uri si dispozitive de siguranta pentru toate acele situatii cu probabilitate de 1 la 100.000. Fiindca Shit happens, el trebuie sa fie pregatit pentru orice.
Nu se compara cu ceilalti, ci cu idealul. Se inconjoara de zburatori mai buni, ca sa progreseze. Nu se lauda, chiar daca face zboruri bune.
E cu carnetul de zbor la zi, cu zborurile notate la secunda. Intotdeauna suna sa deschida zborul. Pe primul loc e simtul datoriei, si doar apoi placerea. Respecta regulile cu sfintenie, fiind „mai catolic decat papa”.
Sta, analizeaza si reanalizeaza conditia. Decoleaza printre ultimii, dupa ce e absolut convins ca nu sunt turbulente, si conditia e acceptabila. Zboara aripi sigure. Are un cockpit de F-22 – cu cele mai noi gadget-uri.
In aer.
Zboara doar in conditii de siguranta maxima si e excesiv de prudent. Nu zborul in sine ii ofera placere, ci bifarea anumite tinte. E interesat strict de tehnica, cifre, parametri.
Ii considera „nebuni” pe cei care zboara in conditii dure.
7.Anxios-evitantul
La panta
Safety first. In the middle. And last. Zboara A, sau maxim low B. Nu contrazice pe nimeni, chiar daca ceilalti gresesc. Evita conversatiile prefacandu-se preocupat de verificarea echipamentului, de analizarea conditiei. Decoleaza mai mult sa scape de colegii de parawaiting decat de dorinta zborului. E low profile. Cei de la panta nu stiu mai nimic despre el. Daca are fracturi (in urma unor accidente la zbor), ascunde cicatricile, sau afirma ca sunt din alta cauza.
In aer.
Face urechi dupa prima inchidere. Aterizeaza cat mai departe de contacte umane, si odata ce a adunat echipamentul, a taiat-o catre casa. Chiar daca zboara bine, se considera inferior celorlalti.
Nu suporta sa fie in centrul atentiei, de frica criticilor.
Zborul e pentru el o metoda de evadare din societate (in acest caz, pe verticala).
8.Dependentul
La panta.
Cauta mereu pe altii care sa ii spuna daca si cand poate sa decoleze.
Nu suporta ideea de a fi singur sau de a ramane singur la decolare. Decoleaza cand i se spune (desi NU e elev). Cel mai bine se simte in postura de marioneta. E umbra cuiva, pe care il urmeaza indeaproape. Cand nu e folosit ca wind dummy, zboara dupa persoana securizanta ca si cum ar fi remorcat. Zboara cu aripa pe care i-o recomanda ceilalti. Nu se cearta si nu comenteaza nimic. E folosit si ca sofer, fiind rasplatit cu : „Lasa ca noi te invatam sa zbori bine.”
In aer.
Zboara fiindca l-au convins altii. Zboara cu stolul si aterizeaza cu stolul. Nu risca niciodata un XC pe un teritoriu necunoscut, sau o aterizare intr-o zona mai izolata. Nu zboara niciodata fara statie radio.
Nota 3: Cei cu structura particulara (nu e considerata tulburare) pot functiona social. Cei cu tulburare de personalitate (structura mult accentuata) au probleme majore de functionare sociala.
Deci, parafrazand un celebru proverb romanesc, cel cu lupul, parul si naravul, povestea orientala cu scorpionul si broasca testoasa, fabula lui Esop cu taranul si sarpele………..
Altitudinea se poate schimba, dar ATITUDINEA BA !!
Diferenta intre structura particulara( trasaturi accentuate) si tulburarea de personalitate o face doar functionarea sociala. Dar aici apar 2 probleme.
1. X poate functiona foarte bine si daca are tulburare de personalitate, daca e angajat la stat, sau e propriul lui sef (patron). Daca e in varful piramidei pe vreo functie la stat, nu numai ca e aproape imposibil de concediat, dar poate propaga dizarmonie, amplificata proportional cu functia (vezi marii dictatori).
2. Conteaza mediul. Daca X e antisocial, impulsiv sau histrionic, poate functiona excelent intre schizoizi, anxios-evitanti si dependenti. Si in familie poate functiona bine, atata timp cat partenerul e din cluster-ul C de personalitate.
In Zelig, avem portretizat inca un tipar: anxios- camuflatul, cu un self esteem extrem de scazut, care spre deosebire de anxios evitant, nu se retrage din societate, ci merge in mijlocul ei si se camufleaza perfect, trecand „under the radar”, scapand de eventuale critici si ostilitati. In comedia lui Woody Allen, Zelig isi poate schimba si infatisarea, nu doar comportamentul.
Daca normalitatea e adaptabilitatea sociala, Zelig e idealul. Dar cameleonul Zelig ajunge sa fie tratat pentru „boala” lui.
Adaptarea/ neadaptarea, functionarea/ nefunctionarea sociala, normalitatea/ anormalitatea raman niste termeni relativi si discutabili. Prin metoda reducerii la absurd, Allen a reusit sa ofere o caricatura care ne scutura sistemul de clasificare.
„L’enfer, c’est les autres.” – Jean Paul Sartre.
Nu o sa uit replica unui pacient agitat si delirant, adus in urgenta cu salvarea, in momentul in care i s-a propus internarea : „Mai bine ajung la puscarie decat la nebuni. ”
Si avea dreptate. Stigmatul de „nebun” e mai rau decat cel de puscarias in societatea romaneasca actuala. Discrediteaza pacientul si lasa loc unor abuzuri colosale din partea societatii. Tulburarea psihica, cea mai stigmatizata tulburare intr-o tara de ev mediu, inca poarta in ea pedeapsa divina. Prezumtia ca boala psihica e netratabila se datoreaza inertiei ignorantei la nivel de masa.
Daca mergi la psihiatru nu inseamna ca esti „nebun”, dupa cum daca nu mergi la psihiatru nu inseamna ca esti normal. Dar logica elementara scapa rotitelor mentalului colectiv, care nu gandeste ci doar actioneaza pe baza unor sabloane predefinite. Explicatia psihiatrica actuala e ca loteria genetica se intrepatrunde cu loteria stressorilor externi, si in unele cazuri poate rezulta boala.

Aceeasi societate care isi plateste medicii pentru a-i trata pe cei bolnavi, are grija ulterior sa anuleze efectul tratamentului.
Asa cum nu am uitat reactia acelui pacient, nu am uitat nici episodul din Twilight Zone, care exprima in doar 9 minute teroarea de a ajunge un outkast.
Terapiile pentru tulburari psihice ar putea fi impartite in dionisiace (suprastimularea unor simturi, terapii prin hipnoza, terapia catarctica prin arta – art terapia si cea prin placere – meloterapia personalizata, hobby) si apolinice (psihoterapia cognitiv-comportamentala).
Cronologic, primele tentative au fost nespecifice, cantitative, de resetare prin suprastimulare sau substimulare (dusuri reci, imersia in apa calda, terapia electro convulsivanta, coma hipoglimica indusa, fototerapia).
In schimb, terapia medicamentoasa tinteste din ce in ce mai specific mecanismele interne de functionare ale circuitelor neuronale, la fel ca un program in assembler.
Amfetamina (psihostimulantul reprezentativ) a fost sintetizata de Lazar Edeleanu in 1887. A fost administrata soldatilor in cel de-al 2-lea razboi mond
ial.
A fost prima substanta folosita ca antidepresiv in SUA. Dezavantajele erau cresterea rapida a tolerantei, dependenta fizica si sevrajul la intreruperea administrarii. In doze mici, are ca efecte: euforie, atentie crescuta, energie crescuta, idei delirante de grandoare ( omnipotenta, invincibilitate), stare de alerta, apetit sexual crescut, nevoie scazuta de somn si scaderea apetitului alimentar.
Parapantismul, cea mai directa, pura si simpla forma de zbor reuseste sa ofere multe dintre efectele descrise mai sus. In cazul zborului in tandem, riscul real e extrem de mic, iar riscul perceput de pasager e mare. E un sport extrem doar ca intensitate a trairii, nu si a riscului. Senzatia riscului aparent pentru pasager descarca adrenalina si endorfine, iar depasirea cu succes a situatiei activeaza circuitul recompensei, cu eliberare crescuta de dopamina, noradrenalina. Spre deosebire de alte sporturi asemanatoare, parapantismul ofera o serenitate a plutirii, o detasare de pamant – la propriu si la figurat, o adevarata ataraxie, si/sau o stare de hipervigilenta in functie de stabilitatea atmosferei in care se zboara. Astfel, are loc o alternanta intre euforia pasiva (opioida) si euforia activa ( amfetaminica ).
Zborul cu parapanta implica senzatii percepute cu toate simturile in afara gustului (desi se prinde repede gustul zborului), fiind astfel o experienta deosebit de intensa. Senzatia zborului e traita in cel mai pur mod posibil. Are un efect rapid antidepresiv in comparatie cu antidepresivele actuale care isi incep efectul dupa 2 saptamani. Un alt avantaj ar fi faptul ca e o experienta sportiva, poetica si spirituala, nu doar pur chimica. E o forma de terapie dionisiaca (prin suprastimularea bruta a simturilor) si totodata apolinica (zborul ca expresie a imaginatiei si ratiunii).
Psyche, cea mai frumoasa muritoare conform mitologiei grecesti, era reprezentata ca fluture. Psyche – suflet, suflare de viata. Respiratia – dovada cea mai vizibila a vietii – e o miscare a aerului. Zborul cu parapanta e o miscare printr-un aer miscator, o forma superioara de respiratie. Se pare ca vindecarea sufletului (psihiatria) si zborul liber au o radacina comuna.
Dg : Distimie / Neurastenie / Depresie inhibata
Rp/ Parapantamol 6kg
D.S. 2*1 zboruri /saptamana
Buna ziua domnu psiholog !
Nu sunt psiholog, sunt medic psihiatru.

Ma scuzati domnu doctor psiholog.
Am auzit ca te dai cu parasuta.
Nu e parasuta, e parapanta.
Aaaaaaaaaaa….ok. Si nu ti-e frica sa sari cu parasuta aia?
Par glume, dar dupa ce devin un tipar care se repeta la nesfarsit, incercarile de a mai explica diferentele devin futile. Si chiar daca le sunt explicate, oamenii devin parca si mai nedumeriti decat inainte. Evit sa mai pomenesc ceva de job sau de hobby. Sau poate cel mai bine e: Sunt psiholog si mai sar si cu parasuta din cand in cand. 🙂 Poate asa, nu vor mai fi confuzii.
Chiar asa nepopulare sunt psihiatria si zborul cu parapanta? Evit sa introduc un sondaj. 😀
Sa nu aflati cu ce se mananca psihiatria, dar sa gustati din zborul cu parapanta !