De la seria de xilogravuri din 1525 – Dansul Mortii de Hans Holbein, la desenele animate Dansul scheletelor din 1929 ( Silly symphonies), de la Concerto macabre (compus de Bernard Herrmann in 1944 pentru filmul Hangover square) la automatul de lemn Macabra orchestra din 2024, a lui Amedeo Capelli, Moartea nu inceteaza sa fascineze.
Aceasta lucrare exprima vizual chintesenta muzicii pe care am ascultat-o in ultimii 24 ani.
Acel moment, cand dupa o cina copioasa cu prietenii in oras, cu luna plina, eclipsa partiala, si inainte de Halloween, iti vine nota de plata.😊
Carte de joc -TFBVFM- din setul Cine stie mai multe povesti
Copiii inteleg conceptul de moarte abia in jurul varstei de 9 ani. Deci basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte se adreseaza din start celor cu varsta 9+. Dar chiar si asa, majoritatea copiilor nu aflau finalul basmului, fiindca parintii il cenzurau. Cum sa citesti unui copil un basm fara happy end, pana la capat ?
In Valea plangerii se afla de fapt Copacul cunoasterii binelui si raului, care ii e interzis de la bun inceput. Paradisul in care ajunge pare a fi o stare de indragostire combinata cu un sindrom amnestic organic.
Dintr-o lada isi ia armele si incepe aventura. Dintr-o lada isi gaseste si Moartea. Tronul e o poarta -gateway.
Fat Frumos a ales tineretea si nemurirea in dauna confortului puterii.
Pare ca Edenul e o Gaura Neagra, in care timpul se opreste. In momentul in care paraseste acel loc, timpul incepe sa se scurga tot mai repede. Conceptul relativitatii e intr-un basm ! Sau poate tronul-poarta a fost intrarea intr-un vis. Timpul trece cu viteza diferita in vis ( vezi Inception). Iepurele l-a trezit. Follow the rabbit ! Matrix a preluat aceeasi idee din Alice in wonderland.
Si-a parasit parintii pt dorinta de viitor, dupa care a parasit dragostea prezenta pt nostalgie, care i-a readus conditia de muritor.
Fat Frumos e un fiu risipitor care s-a intors prea tarziu.
Alte concepte interesante sunt: Moartea care e la randul ei muritoare si Moartea personalizata care il asteapta pe fiecare.
Ilustratie de Ioana Oltes pentru editia TFBVFM din 1961, Editura Meridiane Bucuresti
Rectificare: pentru copii de 6 – 100 de ani
Intre 6-10 ani, copiii invata cum se castiga in viata: pasarea cartofului cald altuia, cu orice pret. Dupa 10 ani, primesc de la parinti si societate educatie moral-religioasa, care ii invata opusul: „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.”, „Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.”, „Ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel.”, etc…
De nu poti sa te ridici
de la masa cu amici
care joaca douasiuna
fara pauza, una-ntruna
nu uita ca-ntre pene ai lipici
ce se topeste….. si pici
de Pacalici !
Educatia strazii, scoala vietii, legea junglei au o alta lectie : „Decat sa planga mama, mai bine sa planga maica-sa.”,” Fa-i celuilalt ce nu-ti place sa ti se faca tie.”
De vei vrea sa-mi tii si mie
Pacaliciu, doar un pic,
Vom fi prieteni, daca nu,
La al tau bloc fi-vei izgonit.
Avand in vedere ca empatia nu se poate educa, dar se poate simula, jocul continua la un nivel extrem in sanul comunitatilor religioase. In aceste comunitati, ipocrizia si bluff-ul ating cote paroxistice, tinzand la infinit.
Unii isi iau placerea din efort, din jocul dupa reguli, altii din eficienta, dintr-un efort minimizat catre zero, sau din trisare. O furnica tracteaza un tren de greieri. Ei lauda in cor furnicile si le tin discursuri motivationale: „Mai strange din dinti ! Mai un pic !” Bineinteles ca furnicile sunt indelung rabdatoare, pana la rasplata de dupa moarte.
4 ani de la premiera operei rock Mesterul Manole
-> Eternal Return – >minutul 2:44
Therion – Vovin – Clavicula Nox – 1998 , Therion – Deggial – Eternal return – 2000
Josef Kappl – Mesterul Manole – compusa – 2008 – 2012
Orice asemanare e pur intamplatoare. 😉
La capitolul scenariu…
Mesterul Manole si-a sacrificat sotia gravida pentru succes profesional.
In Rosemary’s baby, Guy a vandut-o pe Rosemary diavolului pentru succes profesional.
Fiecare om pus in postura de a judeca se va identifica inconstient cu cel de aceeasi varsta, acelasi sex, aceeasi meserie / hobby si infatisare asemanatoare, simpatizandu-l si favorizandu-l in mod reflex.
Cam asa e si cu cartile religioase de baza. Favorizeaza pe cei asemenea lor, si cer supunere absoluta de la tineri si femei. Cum ar fi aratat lumea daca acele carti erau scrise de tineri sau de femei? Cine poate sa creada ca un creator al universului ar fi misogin si efebofob? Dumnezeu e ilustrat ca un batran, desi nu are varsta si sex, fiind personificarea intelepciunii. Intelepciunea vine dupa experiente, de care Dzeu nu are nevoie. Ar trebui sa fie personificarea creativitatii – un copil.
Rebelul fara cauza, posesorul de tulburare de personalitate borderline are printre factorii etiologici ( in majoritatea cazurilor) – absenta paterna in copilarie si adolescenta. Psihologic, rebeliunea lui Lucifer s-ar explica mult mai logic prin faptul ca Dumnezeu l-a abandonat. Dar Biblia e varianta tatalui, nu-i asa?
Thomas Carlyle spunea: “Revolutiile sunt initiate de idealisti, purtate de fanatici, si mai tarziu sunt deturnate de sarlatani.” – observatie concretizata ulterior in Ferma animalelor a lui Orwell.
Si acum, traducerea psihiatrica: Idealurile revolutionare sunt visate de anancasti, purtate de paranoizi, si deturnate in folos propriu de histrionici.
Hristos s-a revoltat contra fatarnicilor din iudaism, care obtinusera functii, titluri, bani, etc. Dupa revolutia crestina, acelasi lucru s-a intamplat si in interiorul crestinismului. Ar putea veni un Hristos la fiecare 30 ani, sa dea un master reset religiei. Tentativa de a schimba firea omului e esuata din start, si nu ar putea apartine creatorului (care ar sti ca firea nu se schimba) .
Histrionicii sunt manipulatori si au nevoia continua de a fi in centrul atentiei, cu orice pret. Paranoizii sunt grandomani si ranchiunosi. Impotriva lor s-au indreptat majoritatea predicilor lui Hristos. Si tot ei continua sa fie in varful ierarhiei crestinismului. Cam asa e cu roata eternei reintoarceri.
One for the money, two for the show, and three for revenge!
Pentru cei din generatia mea, succesiunea de litere „IDDQD” e o teleportare in DOOM2.
Cheatcodes : IDDQD = GOD MODE si IDKFA = FULL AMMO
Problema cu codurile de trisare era ca te plictiseai rapid si nu aveai nici o satisfactie. Nici macar stampararea curiozitatii de a vedea tot nivelul nu te bucura suficient. Sigur ca era confortabil de jucat, nu iti sarea niciodata inima din piept, nu iti transpirau palmele, nu puteai pierde. Era the blue pill – parasimpaticul la maxim. Confortul e fericirea anxiosului. E alegerea lui Prikoke. E alegerea lui Cypher din Matrix. E alegerea lui Narcis (a lui Hesse) care s-a izolat de experiente reale, si s-a refugiat in ale altora. Ignoranta e confort.
Fiul ascultator din pilda lui Hristos a ales ascultarea, adica confortul. Fiul risipitor de bani s-a imbogatit cu experiente. Mai mult ca sigur ca era o structura impulsiva/borderline care nu ar fi rezistat la o viata domestica. Pilda e gresita. Fiul risipitor nu s-ar fi intors niciodata. Fiindca nu avea de ce. Si saracia in care ajunsese ar fi fost o experienta datatoare de adrenalina. S-ar fi descurcat el cumva. Plus ca Lucifer ar fi fost prea mandru sa se intoarca.
Cand pui zugravu sa faca harta…Domogledu e botezat. Si mai si pui minunatia in centrul statiunii.
Se reduce substantial campul vizual cu cruci, pentru ca se poate vedea prin credinta. 🙂 Propun parbrizul opac, decorat cu icoane si cruci.
Fiecare isi justifica intr-un mod cat mai inteligent si elegant cu putinta modul sau de a fi, recte structura particulara a personalitatii. Se pleaca invers, de la efect catre cauza. Dupa care, ii indeamna si pe cei din jur sa ii urmeze exemplul. Cronologic, acesti oameni sunt inteleptii din Sfatul batranilor, scriitorii, intemeietorii de religie, trainerii motivationali care ofera un panaceu, un tipar de comportament, pe care ar trebui sa il urmeze toti. E ca si cum tura ii recomanda calului sa se miste pe coloane orizontale/verticale.
De asta, cartile/ versurile unui album muzical / piesele de teatru / filmele folosesc doar la decriptarea biografiei si a structurii de personalitate a autorului si nicidecum la adoptarea unei filosofii de viata.
Un exemplu e Kafka, care datorita unei copilarii marcate de un tata narcisic care il pedepsea indiferent de rezultate, a ramas marcat de tirania absurdului, traire redata magistral in toata opera lui.
Structura particulara devine o strategie in sine si fiecare sistem politic si/sau religie avantajeaza un anumit tip de structura / piesa.
Keep on giving advices, I’m diagnosing you.
1jackdaw 