O forma de psihoterapie care mi s-ar parea cu adevarat interesanta, si nu doar vorbarie goala plina de stereotipuri si truisme ieftine, ar fi psihoterapia inversa, cea negativa. Ii poti cere pacientului in mod repetat sa se considere „ultimul” om. In acel punct, nu mai e nimic de pierdut, nimic de aparat, nu mai e loc de cadere. Mai jos nu se poate. Lipsa oricarei mize duce la relaxare absoluta. Din acel moment, orice actiune e un progres.
Ideea nu e noua. Stoicii se infometau pentru ca sa simta mai multa placere atunci cand mananca.
Devil Doll – Sacrilegium
"We Are Just Sketches Of Men Caught In A Wicked Vortex Where Tertium Non Datur Between Being God Or Being Damned. But, After All, Isn`T It True That An Inaudible Suggestion, An Ineffable Remorse, A Secret Instinct Reveal The Impurity Hidden In Success, The Vulgarity Of Victory, The Filth Nestling In Fortune: Pure Purity Absolute Catharsis, Is In Misadventure, In Tragedy, In One`S Ineluctable Check Mate." In 1996, apare Fight Club de Chuck Palahniuk, urmat de filmul cu acelasi nume din 1999, cu celebrul citat: “I let go. Lost in oblivion. Dark and silent and complete. I found freedom. Losing all hope was freedom.”
1jackdaw 
Lasă un comentariu