Dupa ce am citit Fenomenul Pitesti de Virgil Ierunca, si Liturghia neagra de Huysmans am zis ca nimic nu ma mai poate soca. Opinia a ramas valabila pana am vizionat Martyrs in regia lui Pascal Laugier si mi-am dat seama ca intotdeauna e loc de mai mult. Iar cand scopul e nobil iar metoda e demonica, contrastul rezultat zgarie si mai tare. Merita vazut tocmai fiindca e genul ala de film la care nu se poate da Unsee.
Lasă un comentariu