IDDQD si Prikoke

Pentru cei din generatia mea, succesiunea de litere „IDDQD” e o teleportare in DOOM2.

Cheatcodes : IDDQD = GOD MODE si IDKFA = FULL AMMO

Problema cu codurile de trisare era ca te plictiseai rapid si nu aveai nici o satisfactie. Nici macar stampararea curiozitatii de a vedea tot nivelul nu te bucura suficient. Sigur ca era confortabil de jucat, nu iti sarea niciodata inima din piept, nu iti transpirau palmele, nu puteai pierde. Era the blue pill – parasimpaticul la maxim. Confortul e fericirea anxiosului. E alegerea lui Prikoke. E alegerea lui Cypher din Matrix. E alegerea lui Narcis (a lui Hesse) care s-a izolat de experiente reale, si s-a refugiat in ale altora. Ignoranta e confort.

Fiul ascultator din pilda lui Hristos a ales ascultarea, adica confortul. Fiul risipitor de bani s-a imbogatit cu experiente. Mai mult ca sigur ca era o structura impulsiva/borderline care nu ar fi rezistat la o viata domestica. Pilda e gresita. Fiul risipitor nu s-ar fi intors niciodata. Fiindca nu avea de ce. Si saracia in care ajunsese ar fi fost o experienta datatoare de adrenalina. S-ar fi descurcat el cumva. Plus ca Lucifer ar fi fost prea mandru sa se intoarca.

Etichete:confort, doom2, fiu risipitor, parasimpatic, prikoke