Occident: Binele se lupta cu Raul.
Orient: Binele se completeaza cu Raul.
Nietzsche: Nu exista Bine si Rau.
Heavy-metal-ul, expresia opozitionistului, rebelului, hedonistului, capriciosului, a instabilului emotional de tip borderline si/sau a histrionicului (clasificare psihiatrica) s-a nascut ca antiteza la sound-ul si mesajul clasic.
Din ’90 incoace, nu exista formatie majora de rock/metal care sa nu fi cantat cu orchestra filarmonica. Ba chiar a aparut un nou gen muzical: rock simfonic. Dupa lupta, a urmat imbratisarea. Fiul ratacitor s-a reintalnit cu fratele cuminte.
Pastrand analogia, urmeaza Linistea. Aceasta liniste a fost descrisa de Papini in „Gog”, atunci cand un muzicant ii prezinta lui Gog muzica tacerii.
„Orice muzică tinde spre tăcere şi puterea ei stă în pauzele dintre un sunet şi altul. Vechii compozitori au încă nevoie de acest sprijin armonic, spre a elibera tăcerea din misterul său. Eu am găsit mijlocul de a suprima schela superficială a notelor şi ofer tăcerea în starea sa de puritate originală.”
Realizarea vine in 1952, cand John Cage, un compozitor avant-gardist, influentat de filosofia Zen, „compune” 4’33”.
Papini – „Gog” – 1934
John Cage – 4’33” – 1952
Deep Purple and Royal Philarmonic Orchestra – 1969
Cronologic, apare o bizarerie. „Linistea” apare inaintea unificarii.
Auditie placuta !
1jackdaw 
Lasă un comentariu